3 definiții pentru șoricărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘORICĂRI, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
A ȘORICĂRI pers. 3 ~ește intranz. (despre unele animale sau păsări) A prinde șoareci. /Din șoricar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoricări vb., ind. prez. 3 sg. șoricărește, imperf. 3 sg. șoricărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoricărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: șoricărire
șoricărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
șoricări, șoricărescverb
- 1. (Despre unele animale) A vâna șoareci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. DLRLC
-
etimologie:
- șoricar DEX '09 DEX '98