7 definiții pentru șlefuitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘLEFUITOR, -OARE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.
ȘLEFUITOR, -OARE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șlefuitor, ~oare [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 130 / P: ~fu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șlefui1 + -tor] 1 a (D. instrumente) Care servește la șlefuit1 (1-2). 2 sm Persoană specializată în șlefuire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUITOR, șlefuitori, s. m. Muncitor specializat în șlefuit. Aplecat peste o cruce sau lespede aspră, cum e sarea grunjoasă, lucrează aici cu bucata Niță șlefuitorul. I. BOTEZ, ȘC. 203.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de șlefuire. /a șlefui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șlefuitor (desp. -fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!șlefuitor (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șlefuitor adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. șlefuitori; f. sg. și pl. șlefuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: șle-fu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
șlefuitor, șlefuitorisubstantiv masculin șlefuitoare, șlefuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană specializată în șlefuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aplecat peste o cruce sau lespede aspră, cum e sarea grunjoasă, lucrează aici cu bucata Niță șlefuitorul. I. BOTEZ, ȘC. 203. DLRLC
-
etimologie:
- Șlefui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98