șiboi [At: CIHAC II, 615 / V: (reg) si~, sivoi, șab~, șivoi smn / Pl: ~oaie, -uri sn / E: tc șebboy, bg шибой] (Reg) 1 sm (Bot) Micșunea (Cheiranthus cheiri). 2 sm (Bot) Micsandră (Matthiola incana). 3 sm (Bot) Toporaș (Viola adorata). 4 sn Ciorchine (de flori).

ȘIBOI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe... de șiboi. M. I. CARAGIALE, C. 76.

ȘIBOI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.

ȘIBOI n. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; micșunea. 2) Floare a acestei plante. /<turc. șebboy

șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.

siboi s vz șiboi

sivoi s vz șiboi

șaboi smn vz șiboi

șivoi² smn vz șiboi

șiboiu m. Bot. micșunea. [Turc. ȘEBOY (din ȘEB, noapte, și BUY, aromă), lit. mireasma nopții].

șabóĭ, V. șiboĭ.

șiboi² (plantă) (reg.) s. m.

șiboi¹ (plantă) (reg.) s. m.

șiboi (micșunea) s. m.

șiboi (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.