14 definiții pentru șezător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘEZĂTOR, -OARE, șezători, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător.

șezător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82v/7 / V: (reg) șazatoare, șâzâtoare, șestoare sf (înv) ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: ședea + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care este așezată (pe ceva). 3 sn (Mol; Buc) Scândură fixată între tălpile războiului, pe care stă țesătoarea când țese. 4 sf (Reg) Așternutul de sub șa3 (1). 5 sf (Reg; îf șazatoare) Loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) stabilită cu traiul (într-un loc). 8 a (Înv) Sedentar. 9 a (Reg; îs) Piatră ~oare Piatră fixă din sistemul celor două roți ale morii. 10 sf Adunare (restrânsă) organizată de săteni (în serile de iarnă), la care participanții lucrează și totodată petrec cântând, spunând povești, glume etc. Si: (reg) furcărie, habă2 (1), habără. 11 sf Reuniune (literară) Si: cenaclu (3), întrunire, serată.

ȘEZĂTOR, -OARE, șezători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător.

ȘEZĂTOR, -OARE, șezători, -oare, adj. (Învechit), Care își are domiciliul într-un loc, într-o localitate, care locuiește în... (sau la...). El era șezător în Giurgiu, din cauza serviciului său militar. GHICA, S. A. 156. Sînt membri ai acestei asociații toți romînii șezători în orice parte de loc, care vor adera la statutele noastre. id. A. 798. ◊ (Substantivat) Dar neică Barbu cum trăiește? Nu-l văd p-aici.E șezător la dregătorie, măria-ta, în Craiova. ODOBESCU, S. I 74.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șezător (înv.) adj. m., pl. șezători; f. sg. și pl. șezătoare

șezător (înv.) adj. m., pl. șezători; f. sg. și pl. șezătoare

șezător adj. m., pl. șezători; f. sg. și pl. șezătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șezător, șezătoare, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f.; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată.

Intrare: șezător
șezător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șezător
  • șezătorul
  • șezătoru‑
  • șezătoare
  • șezătoarea
plural
  • șezători
  • șezătorii
  • șezătoare
  • șezătoarele
genitiv-dativ singular
  • șezător
  • șezătorului
  • șezătoare
  • șezătoarei
plural
  • șezători
  • șezătorilor
  • șezătoare
  • șezătoarelor
vocativ singular
plural
șazatoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șezătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șestoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șâzâtoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șezător, șezătoareadjectiv

  • 1. învechit Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sedentar
    • format_quote El era șezător în Giurgiu, din cauza serviciului său militar. GHICA, S. A. 156. DLRLC
    • format_quote Sînt membri ai acestei asociații toți romînii șezători în orice parte de loc, care vor adera la statutele noastre. GHICA, A. 798. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Dar neică Barbu cum trăiește? Nu-l văd p-aici. – E șezător la dregătorie, măria-ta, în Craiova. ODOBESCU, S. I 74. DLRLC
etimologie:
  • Ședea + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.