șestină² sf [At: DAME, T. 176 / Pl: ~ne, ~ni / E: ns cf rs шест „prăjină”] (Reg) Lemn încovoiat și lătăreț care se așază sub roata joagărului, pentru a împiedica oprirea prundișului sub aceasta.

șestină¹ sf [At: MAIOR, T. 30/26 / V: (reg) seșt~, șașt~ (Pl și: ~ni), șâșt~, șeșt~ / Pl: ~ne / E: șest¹ + -iștină (prin haplologie)] (Reg) 1-3 Șes (4-6). 4 Loc mocirlos. 5 (Olt; îf șaștină) Platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă.

ȘESTINĂ, șestine, s. f. Loc neted, plan pe vîrful unui munte.

șestină f. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărului. [Origină necunoscută].

seștină sf vz șestină¹

șaștină sf vz șestină¹

șâștină sf vz șestină¹

șeștină² sf vz șestină¹

șestină (reg.) s. f., g.-d. art. șestinei; pl. șestine

șestină (reg.) s. f., g.-d. art. șestinei; pl. șestine

șestină s. f., g.-d. art. șestinei; pl. șestine

ȘESTINĂ s. v. platou, podiș.

șestină s. v. PLATOU. PODIȘ.

șestină, șestine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui.