șenal sn [At: ZILOT, CRON. 354 / V: (rar) se~, șan~ / Pl: ~e / E: fr chenal] 1 (Șîs ~ navigabil) Porțiune navigabilă în lungul unui râu, al unui canal sau al unui lac, destul de largă și de adâncă pentru a asigura navigația la intrarea într-un port. 2 Albie artificială care leagă între ele râuri sau canale. 3 (Pgn; nob) Curs de apă. 4 (Sst; sens etimologic) Canal prin care se aduce apa la moară.

ȘENAL, șenaluri, s. n. (Învechit) Partea cea mai adîncă a unui curs de apă, care permite navigația; canal de trecere a navelor printr-o strîmtoare sau la intrarea într-un port. – Variantă: șanal s. n.

ȘENAL s.n. Canal de navigație în lungul albiei unui rîu sau care leagă între ele rîuri și canale. [Var. șanal s.n. / < fr. chenal].

ȘENAL s. n. parte navigabilă din albia unui curs de apă, a unui canal. (< fr. chenal)

ȘENAL ~e n. 1) Canal care servește pentru pătrunderea navelor în port sau pentru trecerea acestora printr-un loc îngust. ~ navigabil. 2) Parte navigabilă în lungul unui curs de apa. /<fr. chenal

senal sn vz șenal

șanal sn vz șenal

ȘANAL s.n. v. șenal.

șanal n. trecătoare îngustă la intrarea unui port: șanalele Dunării (= fr. chenal).

șenal s. n., pl. șenale

șenal s. n., pl. șenale

șenal s. n., pl. șenale