4 definiții pentru școlărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.

A ȘCOLĂRI ~esc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

școlări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 sg. și pl. școlărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: școlărire
școlărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlărire
  • școlărirea
plural
  • școlăriri
  • școlăririle
genitiv-dativ singular
  • școlăriri
  • școlăririi
plural
  • școlăriri
  • școlăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

școlări, școlărescverb

  • 1. rar A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1.) împreună sau în același timp cu altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: școlariza
    • format_quote Am școlărit împreună. DLRLC
etimologie:
  • școlar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.