14 definiții pentru șar (vopsea)
din care- explicative (9)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șar2 sn [At: ST. LEX. 17371 / Pl: ~uri / E: slv шаръ] 1 (Înv) Vopsea. 2 (Înv) Culoare (1). 3 (Îrg) Realgar. 4 (Buc; înv; pex) Pământ (roșu) care conține realgar. 5 (Îrg) Arsenic1 (1). 6 (Îrg) Piatră-vânătă. 7 (Îrg) Cocleală (1). 8 (Reg) Cretă roșie.
ȘAR, șaruri, s. n. (Învechit și popular) Vopsea, culoare. Cu vin și cu rachiu te-am îmbătat, Cu tămîie neagră te-am tămîiat, cu șar te-am însemnat, cu piper te-am ardeiat. MAT. FOLK. 646.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘAR, șaruri, s. n. (Înv. și reg.) Vopsea, culoare. – Magh. sár.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
*ȘAR s.n. (Mold., Criș.) Vopsea. A: Zugravii au luat de-i zugrăvesc cu sărurile în obraz pruncesc. DOSOFTEI, MOL. La cel luminos chip și a adeverinții figură a vinii preste putința sărurilor a fi, zicea. CANTEMIR,. IST. ◊ Fig. Podobind frămseațea s[u]fl[e]tului cu sărurile bunătățălor. DOSOFTEI, VS. C: Împăratul mie dedesupt scrie slobodzie cu șar roșiu. MOL. 16762, 117r. // B: Šarŭ: sarul, văpseale. LEX., 333v; cf. ST. LEX..: LEX. 1683, 82r, 83r. Etimologie: sl. šarŭ. Vezi și șerui, șeruire, șeruitură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șar n. Mold. arsenic. [Ung. SÁR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șar n. 1. jgheabul teascului; 2. crestătura în piatra morii. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) șar n., pl. urĭ (ung. sár, d. vsl. šarŭ, coloare; bg. šar, rus. šary, coloare, pol. szary, cenușiŭ. V. șeruĭesc). Vechĭ. Coloare. Azĭ. Nord. Arsenic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) șar n., pl. urĭ. (Cp. cu șir). Mold. (Cov.). Șanț săpat într’o peatră de moară, într’un teasc (ca să se scurgă mustu) saŭ în alt-ceva. Btș. Linie trasă pe ceva: un șar tras cu crida pe postav. Lucrurĭ așezate în șir: un șar de cireșĭ în livadă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șară sf vz șar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘAR s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, culoare, dungă, linie, realgar, rând, șir, șirag, trioxid de arsen, vargă, vopsea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șar s. v. ANHIDRIDĂ ARSENIOASĂ. ARSENIC. CULOARE. DUNGĂ. LINIE. REALGAR. RÎND. ȘIR. ȘIRAG. VARGĂ. VOPSEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șar (șaruri), s. n. – 1. (Înv.) Culoare. – 2. (Bucov.) Arsenic. – 3. (Mold.) Linie, dungă, hotar. – 4. (Mold.) Renură, canelură, șanț. Sl. šarŭ „culoare” (Tiktin), cf. mag. sár. Ultimul sens se explică probabil prin linia de culoare cu care se indică traseul canelurii.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șar, șaruri, s.n. – (reg.) 1. Vopsea utilizată în olărit și obținută din pământ colorat natural, pisat cu o lespede de piatră și înmuiat în apă (Dăncuș, 1986: 78). 2. Piatră de culoare albastră, sfărâmicioasă, de râu (Memoria, 2001). 3. Vad de care în albia unui râu (ALRRM, 1973: 677). „Șar să zâce unde-i apa mai scăzută și trece lumea pân ie” (Bilțiu, 2001: 178; Oncești). – Din magh. sár (Scriban, DER, DLRM); din vsl. sarǔ „culoare” (Tiktin, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șar, -uri, s.n. – 1. Vopsea utilizată în olărit și obținută din pământ colorat natural, pisat cu o lespede de piatră și înmuiat în apă (Dăncuș 1986: 78). 2. Piatră de culoare albastră, sfărâmicioasă, de râu (Memoria 2001). 3. Vad de care în albia unui râu (ALR 1973: 677). „Șar să zâce unde-i apa mai scăzută și trece lumea pân ie” (Bilțiu 2001: 178; Oncești). – Din sl. sarǔ „culoare” (Tiktin cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șar, șarurisubstantiv neutru
-
- Cu vin și cu rachiu te-am îmbătat, Cu tămîie neagră te-am tămîiat, cu șar te-am însemnat, cu piper te-am ardeiat. MAT. FOLK. 646. DLRLC
-
etimologie:
- sár DLRM