5 definiții pentru înțărcuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNȚĂRCUI, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
ÎNȚĂRCUI, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înțărcui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în + țarc + -ui] A înconjura cu un țarc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȚĂRCUI, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înțărcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiesc, imperf. 3 sg. înțărcuia; conj. prez. 3 să înțărcuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înțărcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiesc, imperf. 3 sg. înțărcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. înțărcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: înțărcuire
înțărcuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înțărcui, înțărcuiescverb
- 1. A înconjura cu un țarc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- În + țarc + sufix -ui. DEX '09 DEX '98