6 definiții pentru înțărcui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚĂRCUI, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.

ÎNȚĂRCUI, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.

înțărcui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în + țarc + -ui] A înconjura cu un țarc.

ÎNȚĂRCUI, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțărcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiesc, 3 sg. înțărcuiește, imperf. 1 înțărcuiam; conj. prez. 1 sg. să înțărcuiesc, 3 să înțărcuiască

înțărcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiesc, imperf. 3 sg. înțărcuia; conj. prez. 3 înțărcuiască

înțărcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiesc, imperf. 3 sg. înțărcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. înțărcuiască

Intrare: înțărcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțărcui
  • ‑nțărcui
  • înțărcuire
  • ‑nțărcuire
  • înțărcuit
  • ‑nțărcuit
  • înțărcuitu‑
  • ‑nțărcuitu‑
  • înțărcuind
  • ‑nțărcuind
  • înțărcuindu‑
  • ‑nțărcuindu‑
singular plural
  • înțărcuiește
  • ‑nțărcuiește
  • înțărcuiți
  • ‑nțărcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțărcuiesc
  • ‑nțărcuiesc
(să)
  • înțărcuiesc
  • ‑nțărcuiesc
  • înțărcuiam
  • ‑nțărcuiam
  • înțărcuii
  • ‑nțărcuii
  • înțărcuisem
  • ‑nțărcuisem
a II-a (tu)
  • înțărcuiești
  • ‑nțărcuiești
(să)
  • înțărcuiești
  • ‑nțărcuiești
  • înțărcuiai
  • ‑nțărcuiai
  • înțărcuiși
  • ‑nțărcuiși
  • înțărcuiseși
  • ‑nțărcuiseși
a III-a (el, ea)
  • înțărcuiește
  • ‑nțărcuiește
(să)
  • înțărcuiască
  • ‑nțărcuiască
  • înțărcuia
  • ‑nțărcuia
  • înțărcui
  • ‑nțărcui
  • înțărcuise
  • ‑nțărcuise
plural I (noi)
  • înțărcuim
  • ‑nțărcuim
(să)
  • înțărcuim
  • ‑nțărcuim
  • înțărcuiam
  • ‑nțărcuiam
  • înțărcuirăm
  • ‑nțărcuirăm
  • înțărcuiserăm
  • ‑nțărcuiserăm
  • înțărcuisem
  • ‑nțărcuisem
a II-a (voi)
  • înțărcuiți
  • ‑nțărcuiți
(să)
  • înțărcuiți
  • ‑nțărcuiți
  • înțărcuiați
  • ‑nțărcuiați
  • înțărcuirăți
  • ‑nțărcuirăți
  • înțărcuiserăți
  • ‑nțărcuiserăți
  • înțărcuiseți
  • ‑nțărcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înțărcuiesc
  • ‑nțărcuiesc
(să)
  • înțărcuiască
  • ‑nțărcuiască
  • înțărcuiau
  • ‑nțărcuiau
  • înțărcui
  • ‑nțărcui
  • înțărcuiseră
  • ‑nțărcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțărcui, înțărcuiescverb

  • 1. A înconjura cu un țarc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + țarc + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.