opțiuni

6 definiții pentru înțiglare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțigla [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~țeg~, (cscj) ~li / Pzi: ~lez / E: în + țiglă] (Reg) 1 vt A ascuți. 2 vr (Fig) A vorbi cu glas ridicat, răstit și ascuțit Cf pițigăia. 3 vt (Reg) A străpunge. 4 vt (Reg) A pune la frigare.

înțăgléz și (maĭ rar) înțigléz v. tr. (d. țaglă, frigare). Vest. Înțepenesc (mersu, mișcările). Ascut și aspresc (vocea). V. refl. Merg țeapăn: Țiganu se înțăgla în uniformă. Mă înfig, vorbesc ascuțit și aspru: mitocanca se înțăgla la ĭa. V. înțiglesc.

înțigléz, V. înțăglez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțigla (a ~) (pop.) (-ți-gla) vb., ind. prez. 3 înțiglează

înțigla vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. înțiglez, 3 sg. și pl. înțiglează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înțigla, înțiglez, vb. I (reg.) 1. a ascuți. 2. (refl.) a vorbi cu glas răstit și ascuțit; a se pițigăia. 3. a înțepa, a străpunge.

Intrare: înțiglare
înțiglare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțiglare
  • ‑nțiglare
  • înțiglarea
  • ‑nțiglarea
plural
  • înțiglări
  • ‑nțiglări
  • înțiglările
  • ‑nțiglările
genitiv-dativ singular
  • înțiglări
  • ‑nțiglări
  • înțiglării
  • ‑nțiglării
plural
  • înțiglări
  • ‑nțiglări
  • înțiglărilor
  • ‑nțiglărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)