8 definiții pentru înzăbăla
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înzăbăla vt [At: PANN, P.V. II, 156/22 / Pzi: ~lez / E: în- + zăbală] 1 A pune zăbală unui cal. 2 (Fig) A se face stăpân pe cineva. 3 (Fig) A duce de nas pe cineva.
A ÎNZĂBĂLA ~ez tranz. (cai) A prevedea cu zăbale. /în + zăbală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înzăbălà v. 1. a pune zăbală; 2. fig. a înfrâna: m’a înzăbălat muierea PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înzăbăléz v. tr. Pun zăbalele (zăbala și zăbăluța), înstrunez. Fig. Înfrînez, prind, reduc în puterea mea: m’a înzăbălat muĭerea (Pan)!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înzăbăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înzăbălez, 3 înzăbălează; conj. prez. 1 sg. să înzăbălez, 3 să înzăbăleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înzăbăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înzăbălează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înzăbăla vb., ind. prez. 1 sg. înzăbălez, 3 sg. și pl. înzăbălează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înzăbăla vb. I (reg.) 1. a pune zăbala unui cal. 2. (fig.) a se face stăpân pe cineva, a-l duce de nas, a-l purta pe degete, a-l conduce după voie, a-l înfrâna.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||