ÎNVÂRSTARE, învârstări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstare s. f.] – V. învârsta.

învârstare sf vz învrâstare

ÎNVÂRSTARE, învârstări, s. f. Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstare s. f.] – V. învârsta.

învrâstare sf [At: PAMFILE, I. C. 42 / V: ~vârs~ / Pl: ~tări / E: învrâsta] 1 Realizare a unei țesături sau a unei cusături cu dungi de diferite culori. 2 (Pex) Alternare (1). 3 (Ccr) Straturi care alternează.

ÎNVÎRSTARE, învîrstări, s. f. Acțiunea de a (se) învîrsta și rezultatul ei. – Variantă: învrîstare s. f.

ÎNVRÎSTARE s. f. v. învîrstare.

învârstare (pop.) s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări

învârstare (pop.) s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări

învârstare s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări

învârstáre, învârstări, s.f. (reg.) Acțiunea de a învârsta; operație prin care se țese cu dungi: „De la învârstarea simplă (tehnică străveche) pentru înfrumusețarea textilelor de folosință zilnică, s-a ajuns la o mulțime de compoziții ornamentale” (Faiciuc, 2008: 280). – Din învârsta.

învrâstare s.f. (pop.) 1. îndungare, învărgare, împestrițare. 2. amestecare, alternare.