10 definiții pentru înveselitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.

ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.

înveselitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 31/2 / Pl: ~i, ~oare / E: înveseli + ~(i)tor] 1 Care înveselește (1). 2 Care creează o stare de bună dispoziție. 3 Care face plăcere Si: plăcut. 4-5 Care dă un aspect mai puțin (mohorât sau) monoton.

ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care provoacă veselie, bună dispoziție, voioșie. Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.

ÎNVESELITOR ~oare (~ori, ~oare) Care înveselește; care contribuie la înveselire. /a înveseli + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare

înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare

înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întâmplare ~oare.)

ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întîmplare ~.)

Intrare: înveselitor
înveselitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveselitor
  • ‑nveselitor
  • înveselitorul
  • înveselitoru‑
  • ‑nveselitorul
  • ‑nveselitoru‑
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarea
  • ‑nveselitoarea
plural
  • înveselitori
  • ‑nveselitori
  • înveselitorii
  • ‑nveselitorii
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarele
  • ‑nveselitoarele
genitiv-dativ singular
  • înveselitor
  • ‑nveselitor
  • înveselitorului
  • ‑nveselitorului
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarei
  • ‑nveselitoarei
plural
  • înveselitori
  • ‑nveselitori
  • înveselitorilor
  • ‑nveselitorilor
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarelor
  • ‑nveselitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveselitor, înveselitoareadjectiv

  • 1. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18. DLRLC
etimologie:
  • Înveseli + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.