10 definiții pentru înveselitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.
ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înveselitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 31/2 / Pl: ~i, ~oare / E: înveseli + ~(i)tor] 1 Care înveselește (1). 2 Care creează o stare de bună dispoziție. 3 Care face plăcere Si: plăcut. 4-5 Care dă un aspect mai puțin (mohorât sau) monoton.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care provoacă veselie, bună dispoziție, voioșie. Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVESELITOR ~oare (~ori, ~oare) Care înveselește; care contribuie la înveselire. /a înveseli + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveselitor a. care înveselește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întâmplare ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întîmplare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înveselitor, înveselitoareadjectiv
- 1. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18. DLRLC
-
etimologie:
- Înveseli + sufix -tor. DEX '09 DEX '98