ÎNSĂILĂTURĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. [Pr.: -să-i-] – Însăila + suf. -ătură.

însăilătură sf [At: TDRG / V: ~ăel~, ~sei~ / Pl: ~ri / E: însăila + -ătură] Cusătură provizorie, cu împunsături rare.

ÎNSĂILĂTURĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură.

ÎNSĂILĂTURĂ ~i f. Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; saia. /a însăila + suf. ~ătură

însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.

însăelătură sf vz însăilătură

înselătură sf vz însăilătură

însăilătură (desp. -să-i-) s. f., g.-d. art. însăilăturii; pl. însăilături

însăilătură (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilăturii; pl. însăilături

însăilătură s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilăturii; pl. însăilături

ÎNSĂILĂTURĂ s. v. șular.

ÎNSĂILĂTURĂ s. șular, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)