6 definiții pentru înstăpânire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înstăpânire sf [At: TOMA, C. V. 198 / Pl: ~ri / E: înstăpâni] 1 Luare în stăpânire. 2 Învestire cu drepturi de conducere.

ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. A se face stăpân pe ceva. – În + stăpâni.

ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. – În + stăpân.

ÎNSTĂPÎNI, înstăpînesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpîn, a lua ceva în stăpînire. Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstăpânește, imperf. 3 sg. se înstăpânea; conj. prez. 3 se înstăpânească

înstăpâni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăpânesc, imperf. 3 sg. înstăpânea; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăpânească

Intrare: înstăpânire
înstăpânire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstăpânire
  • ‑nstăpânire
  • înstăpânirea
  • ‑nstăpânirea
plural
  • înstăpâniri
  • ‑nstăpâniri
  • înstăpânirile
  • ‑nstăpânirile
genitiv-dativ singular
  • înstăpâniri
  • ‑nstăpâniri
  • înstăpânirii
  • ‑nstăpânirii
plural
  • înstăpâniri
  • ‑nstăpâniri
  • înstăpânirilor
  • ‑nstăpânirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstăpâni, înstăpânescverb

  • 1. rar A se face stăpân pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338. DLRLC
etimologie:
  • În + stăpân DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.