6 definiții pentru înstăpânire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înstăpânire sf [At: TOMA, C. V. 198 / Pl: ~ri / E: înstăpâni] 1 Luare în stăpânire. 2 Învestire cu drepturi de conducere.
ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. A se face stăpân pe ceva. – În + stăpâni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. – În + stăpân.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSTĂPÎNI, înstăpînesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpîn, a lua ceva în stăpînire. Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstăpânește, imperf. 3 sg. se înstăpânea; conj. prez. 3 să se înstăpânească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstăpâni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăpânesc, imperf. 3 sg. înstăpânea; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăpânească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înstăpâni, înstăpânescverb
- 1. A se face stăpân pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338. DLRLC
-
etimologie:
- În + stăpân DEX '09 DEX '98