opțiuni
  • info

10 definiții pentru înrăma

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRĂMA, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.

ÎNRĂMA, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.

înrăma vt [At: DEX / Pzi: ~mez / E: în- + ramă] A pune un obiect în ramă Si: a încadra.

ÎNRĂMA, înrămez, vb. I. Tranz. A pune (un obiect) în ramă. V. încadra. Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168.

A ÎNRĂMA ~ez tranz. A pune în ramă; a încadra. /în + ramă

*înraméz, a -ămá, v. tr. (d. ramă). Pun în ramă, încadrez (un tabloŭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înrăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înrămez, 3 înrămează; conj. prez. 1 sg. să înrămez, 3 să înrămeze

înrăma (a ~) vb., ind. prez. 3 înrămează

înrăma vb., ind. prez. 1 sg. înrămez, 3 sg. și pl. înrămează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNRĂMA vb. a încadra. (A ~ un tablou.)

ÎNRĂMA vb. a încadra. (A ~ un tablou.)

Intrare: înrăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrăma
  • ‑nrăma
  • înrămare
  • ‑nrămare
  • înrămat
  • ‑nrămat
  • înrămatu‑
  • ‑nrămatu‑
  • înrămând
  • ‑nrămând
  • înrămându‑
  • ‑nrămându‑
 singular plural
  • înrămează
  • ‑nrămează
  • înrămați
  • ‑nrămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrămez
  • ‑nrămez
 (să)
  • înrămez
  • ‑nrămez
  • înrămam
  • ‑nrămam
  • înrămai
  • ‑nrămai
  • înrămasem
  • ‑nrămasem
a II-a (tu)
  • înrămezi
  • ‑nrămezi
 (să)
  • înrămezi
  • ‑nrămezi
  • înrămai
  • ‑nrămai
  • înrămași
  • ‑nrămași
  • înrămaseși
  • ‑nrămaseși
a III-a (el, ea)
  • înrămează
  • ‑nrămează
 (să)
  • înrămeze
  • ‑nrămeze
  • înrăma
  • ‑nrăma
  • înrămă
  • ‑nrămă
  • înrămase
  • ‑nrămase
plural I (noi)
  • înrămăm
  • ‑nrămăm
 (să)
  • înrămăm
  • ‑nrămăm
  • înrămam
  • ‑nrămam
  • înrămarăm
  • ‑nrămarăm
  • înrămaserăm
  • ‑nrămaserăm
  • înrămasem
  • ‑nrămasem
a II-a (voi)
  • înrămați
  • ‑nrămați
 (să)
  • înrămați
  • ‑nrămați
  • înrămați
  • ‑nrămați
  • înrămarăți
  • ‑nrămarăți
  • înrămaserăți
  • ‑nrămaserăți
  • înrămaseți
  • ‑nrămaseți
a III-a (ei, ele)
  • înrămează
  • ‑nrămează
 (să)
  • înrămeze
  • ‑nrămeze
  • înrămau
  • ‑nrămau
  • înrămară
  • ‑nrămară
  • înrămaseră
  • ‑nrămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrăma, înrămezverb

  • 1. A pune un obiect în ramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încadra
    • format_quote Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168. DLRLC
etimologie:
  • În + ramă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.