9 definiții pentru înregimentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNREGIMENTARE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. – V. înregimenta.
ÎNREGIMENTARE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. – V. înregimenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înregimentare sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 47 / Pl: ~tări / E: înregimenta] Înrolare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNREGIMENTARE s. f. Acțiunea de a se înregimenta. V. încadrare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNREGIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. [< înregimenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înregimentare s. f., g.-d. art. înregimentării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNREGIMENTARE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNREGIMENTARE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înregimentare, înregimentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: înrolare
etimologie:
- înregimenta DEX '09 DEX '98 DN