20 de definiții pentru înnărăvire
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNNĂRĂVI, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.
ÎNNĂRĂVI, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înnărăvi vtr [At: DA ms / Pzi: ~vesc / E: în- + nărăvi] 1-2 A (se) nărăvi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNĂRĂVI vb. IV v. nărăvi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. Refl. 1. A se deprinde, a se învăța cu nărav (1). Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. ◊ Tranz. (Rar) Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. 2. (Învechit și regional) A se înțelege, a se împăca, a fi de acord; a fi sau a trăi în bună înțelegere cu cineva. Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. ♦ (Neobișnuit) A se potrivi. La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. – Variantă: înnărăvi (CREANGĂ, P. 285) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNNĂRĂVI mă ~esc intranz. v. A SE NĂRĂVI. /în + nărav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNNĂRĂVI ~esc tranz. v. A NĂRĂVI. /în + nărav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NĂRĂVI ~esc tranz. A face să se nărăvească. /Din nărav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE NĂRĂVI mă ~esc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înnărăvì v. a strica cu obiceiuri rele: poate să înnărăvească și pe fata ei CR. [V. nărav].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înărăvésc, V. nărăvesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvésc și înărăvésc v. tr. (d. nărav; rus. nravitisĕa, a plăcea). Deprind cu năravurĭ, cu obiceĭurĭ rele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înnărăvi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvesc, imperf. 3 sg. înnărăvea; conj. prez. 3 să înnărăvească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nărăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 să nărăvească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înnărăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvesc, imperf. 3 sg. înnărăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. înnărăvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nărăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. nărăvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂRĂVI vb. v. împăca, înțelege.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nărăvi vb. v. ÎMPĂCA. ÎNȚELEGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înnărăvi, înnărăvescverb
- 1. A (se) nărăvi. DEX '09 DEX '98sinonime: nărăvi
etimologie:
- În + nărăvi DEX '09 DEX '98