opțiuni

9 definiții pentru înluminare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înluminare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: înlumina] 1 (Ban; îvp) Luminare. 2 Împodobire a cărților cu miniaturi, cu viniete, cu litere colorate Si: înluminat1 (2).

ÎNLUMINA, înluminez, vb. I. Tranz. A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. – Din fr. enluminer.

înlumina vt [At: ANON. CAR., ap. PALIA (1581) 11/6 / Pzi: ~nez / E: fr enluminer] 1 (Ban; îvp) A lumina. 2 (Frî) A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate.

ÎNLUMINA, înluminez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. – Din fr. enluminer.

ÎNLUMINA, înluminez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A împodobi o carte cu miniaturi colorate. Mulți secoli vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști, cari înluminau cu poleiele și cu văpsele cleioase mulțimea de manuscripte. ODOBESCU, S. III 131.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlumina (a ~) vb., ind. prez. 3 înluminează

înlumina vb., ind. prez. 1 sg. înluminez, 3 sg. și pl. înluminează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înluminare s.f. (înv.) 1. luminare. 2. iluminare. 3. împodobire cu miniaturi.

înlumina, înluminez, vb. I (înv.) 1. a lumina. 2. a ilumina. 3. a împodobi o carte cu miniaturi, viniete și litere colorate.

Intrare: înluminare
înluminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înluminare
  • ‑nluminare
  • înluminarea
  • ‑nluminarea
plural
  • înluminări
  • ‑nluminări
  • înluminările
  • ‑nluminările
genitiv-dativ singular
  • înluminări
  • ‑nluminări
  • înluminării
  • ‑nluminării
plural
  • înluminări
  • ‑nluminări
  • înluminărilor
  • ‑nluminărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)