8 definiții pentru înjumătățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJUMĂTĂȚIRE s. f. Acțiunea de a înjumătăți.V. înjumătăți.

ÎNJUMĂTĂȚIRE s. f. Acțiunea de a înjumătăți.V. înjumătăți.

înjumătățire sf [At: URCARIUL, I, 23 / V: are / Pl: ~ri / E: înjumătăți] 1-3 (Împărțire) (tăiere sau) desfacere în două. 4 Umplere a vaselor pe jumătate. 5 Îndoire a băuturilor cu apă. 6 Pronunțare parțială a cuvintelor. 7 (Pex) Reducere la jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚIRE s. f. Acțiunea de a înjumătăți; împărțire în jumătate.

înjumătățíre f. Acțiunea de a înjumătăți. Înjumătățirea prazniculuĭ, o mică sărbătoare la 25 de zile după Paște, ceĭa ce cade într’o Mercurĭ.

înjumătățare sf vz înjumătățire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înjumătățire s. f., g.-d. art. înjumătățirii

înjumătățire s. f., g.-d. art. înjumătățirii

înjumătățire s. f., g.-d. art. înjumătățirii

Intrare: înjumătățire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjumătățire
  • ‑njumătățire
  • înjumătățirea
  • ‑njumătățirea
plural
genitiv-dativ singular
  • înjumătățiri
  • ‑njumătățiri
  • înjumătățirii
  • ‑njumătățirii
plural
vocativ singular
plural
înjumătățare substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjumătățare
  • ‑njumătățare
  • înjumătățarea
  • ‑njumătățarea
plural
genitiv-dativ singular
  • înjumătățari
  • ‑njumătățari
  • înjumătățarii
  • ‑njumătățarii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înjumătățiresubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înjumătăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi înjumătăți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.