6 definiții pentru înierbare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNIERBARE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba.
ÎNIERBARE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înierbare sf [At: NOM. MIN. 300 / V: (înv) ~bire / Pl: ~bări / E: înierba] 1 Plantare a unui teren sterp cu iarbă Si: înierbat1 (1). 2 Acoperire a unui teren cu buruieni Si: înierbat1 (2). 3 (Mpp) Tratare a unui animal bolnav cu rădăcină de spânz Si: înierbat1 (3). 4 (Iht; reg) Amețire a peștilor aruncând în apă otravă extrasă din buruieni, amestecată cu momeală Si: înierbat1 (4). 5 (Înv) Punere a prafului de pușcă, pentru provocarea unei explozii Si: înierbat1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înierbire v vz înierbare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înierbare (desp. î-nier-/în-ier-) s. f., g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înierbare (î-nier-/în-ier-) s. f., g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înierbare s. f. (sil. -ier-), g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: î-nier-, în-ier-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înierbare, înierbărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- înierba DEX '09 DEX '98