6 definiții pentru înierbare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNIERBARE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba.

ÎNIERBARE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba.

înierbare sf [At: NOM. MIN. 300 / V: (înv) ~bire / Pl: ~bări / E: înierba] 1 Plantare a unui teren sterp cu iarbă Si: înierbat1 (1). 2 Acoperire a unui teren cu buruieni Si: înierbat1 (2). 3 (Mpp) Tratare a unui animal bolnav cu rădăcină de spânz Si: înierbat1 (3). 4 (Iht; reg) Amețire a peștilor aruncând în apă otravă extrasă din buruieni, amestecată cu momeală Si: înierbat1 (4). 5 (Înv) Punere a prafului de pușcă, pentru provocarea unei explozii Si: înierbat1 (5).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înierbare (desp. î-nier-/în-ier-) s. f., g.-d. art. înierbării; pl. înierbări

!înierbare (î-nier-/în-ier-) s. f., g.-d. art. înierbării; pl. înierbări

înierbare s. f. (sil. -ier-), g.-d. art. înierbării; pl. înierbări

Intrare: înierbare
înierbare substantiv feminin
  • silabație: î-nier-, în-ier- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înierbare
  • ‑nierbare
  • înierbarea
  • ‑nierbarea
plural
  • înierbări
  • ‑nierbări
  • înierbările
  • ‑nierbările
genitiv-dativ singular
  • înierbări
  • ‑nierbări
  • înierbării
  • ‑nierbării
plural
  • înierbări
  • ‑nierbări
  • înierbărilor
  • ‑nierbărilor
vocativ singular
plural
înierbire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înierbare, înierbărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înierba DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.