înierbare sf [At: NOM. MIN. 300 / V: (înv) ~bire / Pl: ~bări / E: înierba] 1 Plantare a unui teren sterp cu iarbă Si: înierbat¹ (1). 2 Acoperire a unui teren cu buruieni Si: înierbat¹ (2). 3 (Mpp) Tratare a unui animal bolnav cu rădăcină de spânz Si: înierbat¹ (3). 4 (Iht; reg) Amețire a peștilor aruncând în apă otravă extrasă din buruieni, amestecată cu momeală Si: înierbat¹ (4). 5 (Înv) Punere a prafului de pușcă, pentru provocarea unei explozii Si: înierbat¹ (5).