ÎNDE prep. (Înv. și pop.) 1. (Înaintea unui pronume la pl. sau între două pronume care se află în raport de reciprocitate) Între, laolaltă, împreună. 2. Spre, către. – În + de.

înde² pp [At: CONACHI, P. 54 / V: (Mol; înv) ande / E: în + de] (Îrg) 1 Spre. 2 (Înaintea unui pronume la plural) Între. 3 Împreună.

† ÎNDE prep. Mold. Trans. 1 Între, laolaltă, împreună (întrebuințat numai dinaintea unui pron.): eram numai noi ~ noi și crîșmărița (CRG.): aceștia petrec și se înveselesc ei ~ ei (VLAH.); îmbulzindu-se oamenii, se loveau ei ~ ei (NEC.); tîlharii cei mari se făceau frați de cruce ~ olaltă (VOR.) ¶ 2 Spre, către: cînd au fost ~ seară, au sosit și bregadirul Cropotul (N.-COST.); iară cînd fu a da ~ seară, găinăreasa peri iarăși ca o nălucă (ISP.) ¶ 3 ~ soare 👉 ÎNDE SOARE 1, 2.

ÎNDE prep. (Înv. și reg.) 1. (Înaintea unui pronume la pl. sau între două pronume care se află în raport de reciprocitate) Între, laolaltă, împreună. 2. Spre, către. – În + de⁴.

ÎNDE prep. (Învechit și regional; înaintea unui pronume la pl. sau între două pronume care se află în raport de reciprocitate). Între, laolaltă, împreună, unul cu altul. Au început a vorbi ele înde ele. CREANGĂ, P. 210. Izvoarele... Povestesc ele-nde ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155.

ÎNDE prep. pop. (exprimă un raport de reciprocitate) Între. Discutau ei înde ei. /în + de

înde prep. 1. exprimă un raport intern mai energic decât în: au început a vorbi înde ele CR.; 2. intră în compozițiunea unor vorbe, ca: îndemână, îndeplini, îndupleca, etc. [Lat. INDU].

1) înde adv. (var. din înde 2). Vechî. Pe cînd, în timp ce.

2) înde sau în de prep. Vechĭ. Rar azĭ. Între: în de eĭ, în de sine (pl.). În: în de sine (în gîndu luĭ). În de alalt, între eĭ, unu pe altu. Spre: în de seară. – Și ande și aden (din a în de, a de în) corect scris a’nde, a den (ceĭa ce astăzĭ ar fi a din): ande voĭ, aden voĭ (între voĭ).

ánde, V. înde 2.

înde prep.

ÎNDE prep. v. către, înspre, între, spre.

înde prep. v. CĂTRE. ÎNSPRE. ÎNTRE. SPRE.