opțiuni
  • info

9 definiții pentru încăpăstrire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂPĂSTRA, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstri vb. IV] – În + căpăstru.

ÎNCĂPĂSTRA, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstri vb. IV] – În + căpăstru.

ÎNCĂPĂSTRI vb. IV v. încăpăstra.

ÎNCĂPĂSTRI vb. IV v. încăpăstra.

ÎNCĂPĂSTRI vb. IV v. încăpăstra.

încăpăstra vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + căpăstru] (Pop) 1 A pune unui cal căpăstru. 2 (Fig) A obliga pe cineva să tacă.

încăpăstri v vz încăpăstra

ÎNCĂPĂSTRA, încăpăstrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai) A pune căpăstru, a lega cu căpăstru. (Atestat în forma încăpăstri) E bine din două pricini, părinte, adăugi Turculeț, luînd rînd alături de abate, cu calu-i roib bine încăpăstrit și bine înșeuat. SADOVEANU, Z. C. 8. – Variantă: încăpăstri vb. IV.

A ÎNCĂPĂSTRA ~ez tranz. (cai) A lega cu căpăstru. /în + căpăstru

încăpăstréz v. tr. Pun căpăstru în cap.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încăpăstra (a ~) vb., ind. prez. 3 încăpăstrează

încăpăstra vb., ind. prez. 1 sg. încăpăstrez, 3 sg. și pl. încăpăstrează

Intrare: încăpăstrire
încăpăstrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpăstrire
  • ‑ncăpăstrire
  • încăpăstrirea
  • ‑ncăpăstrirea
plural
  • încăpăstriri
  • ‑ncăpăstriri
  • încăpăstririle
  • ‑ncăpăstririle
genitiv-dativ singular
  • încăpăstriri
  • ‑ncăpăstriri
  • încăpăstririi
  • ‑ncăpăstririi
plural
  • încăpăstriri
  • ‑ncăpăstriri
  • încăpăstririlor
  • ‑ncăpăstririlor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încăpăstra, încăpăstrezverb

  • 1. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E bine din două pricini, părinte, adăugi Turculeț, luînd rînd alături de abate, cu calu-i roib bine încăpăstrit și bine înșeuat. SADOVEANU, Z. C. 8. DLRLC
etimologie:
  • În + căpăstru DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.