opțiuni
  • info

10 definiții pentru încăpăstra

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂPĂSTRA, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstri vb. IV] – În + căpăstru.

ÎNCĂPĂSTRA, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstri vb. IV] – În + căpăstru.

încăpăstra vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + căpăstru] (Pop) 1 A pune unui cal căpăstru. 2 (Fig) A obliga pe cineva să tacă.

ÎNCĂPĂSTRA, încăpăstrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai) A pune căpăstru, a lega cu căpăstru. (Atestat în forma încăpăstri) E bine din două pricini, părinte, adăugi Turculeț, luînd rînd alături de abate, cu calu-i roib bine încăpăstrit și bine înșeuat. SADOVEANU, Z. C. 8. – Variantă: încăpăstri vb. IV.

A ÎNCĂPĂSTRA ~ez tranz. (cai) A lega cu căpăstru. /în + căpăstru

ÎNCĂPĂSTRI vb. IV v. încăpăstra.

ÎNCĂPĂSTRI vb. IV v. încăpăstra.

ÎNCĂPĂSTRI vb. IV v. încăpăstra.

încăpăstri v vz încăpăstra

încăpăstréz v. tr. Pun căpăstru în cap.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încăpăstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încăpăstrez, 3 încăpăstrează; conj. prez. 1 sg. să încăpăstrez, 3 să încăpăstreze

încăpăstra (a ~) vb., ind. prez. 3 încăpăstrează

încăpăstra vb., ind. prez. 1 sg. încăpăstrez, 3 sg. și pl. încăpăstrează

Intrare: încăpăstra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpăstra
  • ‑ncăpăstra
  • încăpăstrare
  • ‑ncăpăstrare
  • încăpăstrat
  • ‑ncăpăstrat
  • încăpăstratu‑
  • ‑ncăpăstratu‑
  • încăpăstrând
  • ‑ncăpăstrând
  • încăpăstrându‑
  • ‑ncăpăstrându‑
 singular plural
  • încăpăstrează
  • ‑ncăpăstrează
  • încăpăstrați
  • ‑ncăpăstrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpăstrez
  • ‑ncăpăstrez
 (să)
  • încăpăstrez
  • ‑ncăpăstrez
  • încăpăstram
  • ‑ncăpăstram
  • încăpăstrai
  • ‑ncăpăstrai
  • încăpăstrasem
  • ‑ncăpăstrasem
a II-a (tu)
  • încăpăstrezi
  • ‑ncăpăstrezi
 (să)
  • încăpăstrezi
  • ‑ncăpăstrezi
  • încăpăstrai
  • ‑ncăpăstrai
  • încăpăstrași
  • ‑ncăpăstrași
  • încăpăstraseși
  • ‑ncăpăstraseși
a III-a (el, ea)
  • încăpăstrează
  • ‑ncăpăstrează
 (să)
  • încăpăstreze
  • ‑ncăpăstreze
  • încăpăstra
  • ‑ncăpăstra
  • încăpăstră
  • ‑ncăpăstră
  • încăpăstrase
  • ‑ncăpăstrase
plural I (noi)
  • încăpăstrăm
  • ‑ncăpăstrăm
 (să)
  • încăpăstrăm
  • ‑ncăpăstrăm
  • încăpăstram
  • ‑ncăpăstram
  • încăpăstrarăm
  • ‑ncăpăstrarăm
  • încăpăstraserăm
  • ‑ncăpăstraserăm
  • încăpăstrasem
  • ‑ncăpăstrasem
a II-a (voi)
  • încăpăstrați
  • ‑ncăpăstrați
 (să)
  • încăpăstrați
  • ‑ncăpăstrați
  • încăpăstrați
  • ‑ncăpăstrați
  • încăpăstrarăți
  • ‑ncăpăstrarăți
  • încăpăstraserăți
  • ‑ncăpăstraserăți
  • încăpăstraseți
  • ‑ncăpăstraseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpăstrează
  • ‑ncăpăstrează
 (să)
  • încăpăstreze
  • ‑ncăpăstreze
  • încăpăstrau
  • ‑ncăpăstrau
  • încăpăstrară
  • ‑ncăpăstrară
  • încăpăstraseră
  • ‑ncăpăstraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpăstri
  • ‑ncăpăstri
  • încăpăstrire
  • ‑ncăpăstrire
  • încăpăstrit
  • ‑ncăpăstrit
  • încăpăstritu‑
  • ‑ncăpăstritu‑
  • încăpăstrind
  • ‑ncăpăstrind
  • încăpăstrindu‑
  • ‑ncăpăstrindu‑
 singular plural
  • încăpăstrește
  • ‑ncăpăstrește
  • încăpăstriți
  • ‑ncăpăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpăstresc
  • ‑ncăpăstresc
 (să)
  • încăpăstresc
  • ‑ncăpăstresc
  • încăpăstream
  • ‑ncăpăstream
  • încăpăstrii
  • ‑ncăpăstrii
  • încăpăstrisem
  • ‑ncăpăstrisem
a II-a (tu)
  • încăpăstrești
  • ‑ncăpăstrești
 (să)
  • încăpăstrești
  • ‑ncăpăstrești
  • încăpăstreai
  • ‑ncăpăstreai
  • încăpăstriși
  • ‑ncăpăstriși
  • încăpăstriseși
  • ‑ncăpăstriseși
a III-a (el, ea)
  • încăpăstrește
  • ‑ncăpăstrește
 (să)
  • încăpăstrească
  • ‑ncăpăstrească
  • încăpăstrea
  • ‑ncăpăstrea
  • încăpăstri
  • ‑ncăpăstri
  • încăpăstrise
  • ‑ncăpăstrise
plural I (noi)
  • încăpăstrim
  • ‑ncăpăstrim
 (să)
  • încăpăstrim
  • ‑ncăpăstrim
  • încăpăstream
  • ‑ncăpăstream
  • încăpăstrirăm
  • ‑ncăpăstrirăm
  • încăpăstriserăm
  • ‑ncăpăstriserăm
  • încăpăstrisem
  • ‑ncăpăstrisem
a II-a (voi)
  • încăpăstriți
  • ‑ncăpăstriți
 (să)
  • încăpăstriți
  • ‑ncăpăstriți
  • încăpăstreați
  • ‑ncăpăstreați
  • încăpăstrirăți
  • ‑ncăpăstrirăți
  • încăpăstriserăți
  • ‑ncăpăstriserăți
  • încăpăstriseți
  • ‑ncăpăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpăstresc
  • ‑ncăpăstresc
 (să)
  • încăpăstrească
  • ‑ncăpăstrească
  • încăpăstreau
  • ‑ncăpăstreau
  • încăpăstriră
  • ‑ncăpăstriră
  • încăpăstriseră
  • ‑ncăpăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încăpăstra, încăpăstrezverb

  • 1. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E bine din două pricini, părinte, adăugi Turculeț, luînd rînd alături de abate, cu calu-i roib bine încăpăstrit și bine înșeuat. SADOVEANU, Z. C. 8. DLRLC
etimologie:
  • În + căpăstru DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.