18 definiții pentru încârlionțat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRLIONȚA, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.

CÂRLIONȚA, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.

ÎNCÂRLIONȚA, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.

cârlionța vtr [At: PANN, ap. TDRG / P: ~li-on~ / Pzi: ez / E: cârlionț] 1-2 (D. păr, fire etc.) A (se) face cârlionți (1) Si: a (se) încreți, (pop), a (se) încârliga, a (se) încârlionța.

încârlionța vtr [At: DA ms / Pzi: ez / E: în + cârlionța] 1-2 A (se) cârlionța.

ÎNCÂRLIONȚA, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.

CÎRLIONȚA, cîrlionțez, vb. I. Tranz. A face cîrlionți sau zulufi; a încreți părul în inele. V. ondula, bucla. – Pronunțat: -li-on-. – Variantă: încîrlionța vb. I.

A SE CÂRLIONȚA se ~ea intranz. A se răsuci în inele; a se face cârlionți; a se ondula; a se încreți; a se bucla. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț

A CÂRLIONȚA ~ez tranz. A face să se cârlionțeze; a ondula. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț

cîrlionțéz v. tr. (d. cîrlionț). Fac în formă de cîrlionț: a cîrlionța păru, patine cîrlionțate. – Și scîrl- și încîrl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârlionța (a ~) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 cârlionțea

încârlionța (a ~) (pop.) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 încârlionțea

cârlionța vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 1 sg. cârlionțez, 3 sg. și pl. cârlionțea

încârlionța vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 3 sg. încârlionțea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÎRLIONȚA vb. a (se) bucla, a (se) inela, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

Intrare: încârlionțat
încârlionțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârlionțat
  • ‑ncârlionțat
  • încârlionțatul
  • încârlionțatu‑
  • ‑ncârlionțatul
  • ‑ncârlionțatu‑
  • încârlionța
  • ‑ncârlionța
  • încârlionțata
  • ‑ncârlionțata
plural
  • încârlionțați
  • ‑ncârlionțați
  • încârlionțații
  • ‑ncârlionțații
  • încârlionțate
  • ‑ncârlionțate
  • încârlionțatele
  • ‑ncârlionțatele
genitiv-dativ singular
  • încârlionțat
  • ‑ncârlionțat
  • încârlionțatului
  • ‑ncârlionțatului
  • încârlionțate
  • ‑ncârlionțate
  • încârlionțatei
  • ‑ncârlionțatei
plural
  • încârlionțați
  • ‑ncârlionțați
  • încârlionțaților
  • ‑ncârlionțaților
  • încârlionțate
  • ‑ncârlionțate
  • încârlionțatelor
  • ‑ncârlionțatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încârlionța, încârlionțezverb

etimologie:
  • În + cârlionța DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.