ÎNCÂRLIONȚA, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.

cârlionța vtr [At: PANN, ap. TDRG / P: ~li-on~ / Pzi: ~țez / E: cârlionț] 1-2 (D. păr, fire etc.) A (se) face cârlionți (1) Si: a (se) încreți, (pop), a (se) încârliga, a (se) încârlionța.

încârlionța vtr [At: DA ms / Pzi: ~țez / E: în + cârlionța] 1-2 A (se) cârlionța.

ÎNCÂRLIONȚA, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.

CÎRLIONȚA, cîrlionțez, vb. I. Tranz. A face cîrlionți sau zulufi; a încreți părul în inele. V. ondula, bucla. – Pronunțat: -li-on-. – Variantă: încîrlionța vb. I.

ÎNCÎRLIONȚA vb. I v. cîrlionța.

A SE CÂRLIONȚA se ~ează intranz. A se răsuci în inele; a se face cârlionți; a se ondula; a se încreți; a se bucla. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț

A CÂRLIONȚA ~ez tranz. A face să se cârlionțeze; a ondula. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț

cârlionțà v. a bucla.

cîrlionțéz v. tr. (d. cîrlionț). Fac în formă de cîrlionț: a cîrlionța păru, patine cîrlionțate. – Și scîrl- și încîrl-.

încîrlionțéz, V. cîrlionțez.

cârlionța (a ~) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 cârlionțează

încârlionța (a ~) (pop.) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 încârlionțează

cârlionța vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 1 sg. cârlionțez, 3 sg. și pl. cârlionțează

încârlionța vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 3 sg. încârlionțează

CÂRLIONȚA vb. v. ondula.

CÎRLIONȚA vb. a (se) bucla, a (se) inela, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)