8 definiții pentru încârligare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCÂRLIGARE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.
ÎNCÂRLIGARE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încârligare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: încârliga] 1 Încovoiere. 2 Încolăcire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÎRLIGARE s. f. Acțiunea de a (se) încîrliga; încovoiere, îndoire (în forma unui cîrlig); încolăcire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încârligare s. f., g.-d. art. încârligării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încârligare s. f., g.-d. art. încârligării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încârligare s. f., g.-d. art. încârligării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCÂRLIGARE s. v. încovrigare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCÎRLIGARE s. încolăcire, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încârligare, încârligărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încârliga. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încolăcire încovoiere încovrigare îndoire
etimologie:
- încârliga DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.