opțiuni
  • info

11 definiții pentru încârdui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂRDUI, încârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși. – Din În cârd + suf. -ui.

încârdui vtr [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în cârd + -ui] (Îrg) A (se) întovărăși.

ÎNCÂRDUI, încârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși. – Din în cârd + suf. -ui.

A SE ÎNCÂRDUI mă ~iesc intranz. A stabili relații de tovărășie (condamnabilă). /în + cârd + suf. ~ui

încârduí v. a se întovărăși (V. ferchea-berchea). [Tras din cârd].

încîrdoșéz (mă) v. refl. (d. cîrd). Iron. Mă asociez, mă înhăĭtez. – Și -rduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încârdui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încârduiesc, 3 sg. încârduiește, imperf. 1 încârduiam; conj. prez. 1 sg. să încârduiesc, 3 să încârduiască

încârdui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încârduiesc, imperf. 3 sg. încârduia; conj. prez. 3 să încârduiască

încârdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încârduiesc, imperf. 3 sg. încârduia; conj. prez. 3 sg. și pl. încârduiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂRDUI vb. v. înhăita.

încîrdui vb. v. ÎNHĂITA.

Intrare: încârdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârdui
  • ‑ncârdui
  • încârduire
  • ‑ncârduire
  • încârduit
  • ‑ncârduit
  • încârduitu‑
  • ‑ncârduitu‑
  • încârduind
  • ‑ncârduind
  • încârduindu‑
  • ‑ncârduindu‑
 singular plural
  • încârduiește
  • ‑ncârduiește
  • încârduiți
  • ‑ncârduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârduiesc
  • ‑ncârduiesc
 (să)
  • încârduiesc
  • ‑ncârduiesc
  • încârduiam
  • ‑ncârduiam
  • încârduii
  • ‑ncârduii
  • încârduisem
  • ‑ncârduisem
a II-a (tu)
  • încârduiești
  • ‑ncârduiești
 (să)
  • încârduiești
  • ‑ncârduiești
  • încârduiai
  • ‑ncârduiai
  • încârduiși
  • ‑ncârduiși
  • încârduiseși
  • ‑ncârduiseși
a III-a (el, ea)
  • încârduiește
  • ‑ncârduiește
 (să)
  • încârduiască
  • ‑ncârduiască
  • încârduia
  • ‑ncârduia
  • încârdui
  • ‑ncârdui
  • încârduise
  • ‑ncârduise
plural I (noi)
  • încârduim
  • ‑ncârduim
 (să)
  • încârduim
  • ‑ncârduim
  • încârduiam
  • ‑ncârduiam
  • încârduirăm
  • ‑ncârduirăm
  • încârduiserăm
  • ‑ncârduiserăm
  • încârduisem
  • ‑ncârduisem
a II-a (voi)
  • încârduiți
  • ‑ncârduiți
 (să)
  • încârduiți
  • ‑ncârduiți
  • încârduiați
  • ‑ncârduiați
  • încârduirăți
  • ‑ncârduirăți
  • încârduiserăți
  • ‑ncârduiserăți
  • încârduiseți
  • ‑ncârduiseți
a III-a (ei, ele)
  • încârduiesc
  • ‑ncârduiesc
 (să)
  • încârduiască
  • ‑ncârduiască
  • încârduiau
  • ‑ncârduiau
  • încârduiră
  • ‑ncârduiră
  • încârduiseră
  • ‑ncârduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încârdui, încârduiescverb

etimologie:
  • în cârd + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.