13 definiții pentru încâinare
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCÂINA, încăinez, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [Var.: încâini vb. IV] – În + câine.
ÎNCÂINI vb. IV v. încâina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încâina v vz încâini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încâini vr [At: DA ms / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: în- + câine] 1 (Rar) A deveni rău, câinos. 2 A se încăpățâna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂINA, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCÎINA, încîinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!încâina/încâini (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încâinează/se încâinește, imperf. 3 sg. se încâina/se încâinea; conj. prez. 3 să se încâineze/să se încâinească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încâina vb., ind. prez. 1 sg. încâinez, 3 sg. și pl. încâinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCÂINA vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încâina, încâinezverb
-
- 1.1. A se încăpățâna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încăpățâna îndârji îndărătnici
- Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + câine DEX '98 DEX '09