12 definiții pentru încurat
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încurat1 sn [At: I. GOLESCU, C.I 156 / Pl: ~uri / E: încura] (Îrg) 1 Încurare (1). 2 Alergare. 3-10 Încurare (3-10).
încurat3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: în- + curat] (Înv) Curat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încurat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: încura] (Îrg; d. cai) 1-2 Mânat cu repeziciune (în cadrul unei întreceri) Si: gonit, alergat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCURA, încur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCURA, încur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încura [At: I. VĂCĂRESCU, P. 336/17 / V: (înv) ~ră, ~re / Pzi: încur (rar) ~ez / E: ml *incurrare] (Îvr) 1 vt A mâna caii repede Si: a goni, (pop) a încinge (1). 2 vt (Îe) A-și ~ caii A alerga. 3 vt (Fig; îae) A-și face mendrele. 4 vt A parcurge o distanță în fuga cailor Si: (pop) a încinge (2). 5 vr (D. cai; mai rar, d. alte animale) A porni la fugă Si: (pop) a încurge (3). 6 vr (D. cai) A se întrece alergând Si: (pop) a încurge (4). 7 vr (D. cai) A alerga în voie Si: (pop) a încurge (5). 8 vr (D. adulți; îe) A se ~ măgarii A se juca asemenea unor copii. 9 vr (D călăreți, pex d. copii) A se lua la întrecere. 10 vr (Fig; d. persoane) A zburda. 11 vi (Fig: d. oameni) A o rupe la fugă. 12 vt (Înv; d. persoane; îf încure) A alunga.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCURA, încur, vb. I. Tranz. (Învechit și popular, cu privire la cai) A face să alerge, a mîna repede, a goni. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35. ♦ Refl. (Despre cai, mai rar despre alte animale) A porni la fugă (alergînd unul după altul), a se întrece alergînd; a alerga în voie, a zburda.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încurà v. 1. a pune s’alerge: prinse a-și încura caii; 2. a alerga pe întrecute. [Lat INCURRERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încúr, a -á v. tr. (d. cur, curs, a cúre și infl. de cur, a curá). Munt. Olt. Pun să alerge, să se întreacă alergînd: îșĭ încuraŭ caiĭ pe cîmp. (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 44). V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere fugind. – Vechĭ a încúre (scris încurărea = alergarea), part. (de sigur) încurs.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încura (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încură
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încura vb., ind. prez. 3 sg. și pl. încură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCURA vb. v. alerga, fugi, goni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încura vb. v. ALERGA. FUGI. GONI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
încura, încurverb
-
- Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. DLRLC
- Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. DLRLC
- Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35. DLRLC
-
etimologie:
- *incurrare (= currere). DEX '09 DEX '98