opțiuni
  • info

9 definiții pentru încolătăcit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.

ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.

colătăcit, ~ă a vz încolătăcit

încolătăci vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 270 / Pzi: ~cesc / E: ctm încolăci + împletici] (Îrg) 1-7 A (se) încolăci (1-7).

ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încolăci. În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270.

încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru picĭoruluĭ, cînele se colăcise supt masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încolătăci (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, imperf. 3 sg. încolătăcea; conj. prez. 3 să încolătăcească

încolătăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, imperf. 3 sg. încolătăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. încolătăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOLĂTĂCI vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

încolătăci vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.

Intrare: încolătăcit
încolătăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolătăcit
  • ‑ncolătăcit
  • încolătăcitul
  • încolătăcitu‑
  • ‑ncolătăcitul
  • ‑ncolătăcitu‑
  • încolătăcită
  • ‑ncolătăcită
  • încolătăcita
  • ‑ncolătăcita
plural
  • încolătăciți
  • ‑ncolătăciți
  • încolătăciții
  • ‑ncolătăciții
  • încolătăcite
  • ‑ncolătăcite
  • încolătăcitele
  • ‑ncolătăcitele
genitiv-dativ singular
  • încolătăcit
  • ‑ncolătăcit
  • încolătăcitului
  • ‑ncolătăcitului
  • încolătăcite
  • ‑ncolătăcite
  • încolătăcitei
  • ‑ncolătăcitei
plural
  • încolătăciți
  • ‑ncolătăciți
  • încolătăciților
  • ‑ncolătăciților
  • încolătăcite
  • ‑ncolătăcite
  • încolătăcitelor
  • ‑ncolătăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încolătăci, încolătăcescverb

  • 1. învechit regional A (se) încolăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încolăci
    • format_quote În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. DLRLC
    • format_quote Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. DLRLC
    • format_quote Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.