ÎNCHEGĂTOR, -OARE, închegători, -oare, s. f., adj. 1. S. f. Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat. 2. S. f. (Bot.; reg.) Năprasnică (Geranium robertianum). 3. Adj. Care încheagă. [Pl. și: (1) închegători] – Închega + suf. -ător.

închegător, ~oare [At: H I, 206 / Pl: ~i, ~oare / E: închega + -(ăi)tor] 1 a Care încheagă. 2 a (Mtp; îoc apă vie; îs) Apă ~oare Apă cu ajutorul căreia se pot lipi, dar nu și învia, bucățile unui coip omenesc ciopârțit. 3 a (Îs) Cuțit ~ Cuțit cu care se încheagă untura râncedă folosită în descântece. 4 sn Vas din lemn, mai larg la fund și mai strâmt la gură, folosit de ciobani la muls. 5 sn Vas de lemn mare cu două toarte în care ciobanii pun laptele la închegat Si: cazan, hârdău. 6 sn Săculeț în care laptele se pune la închegat, după ce a fost strecurat Si: bărbânță, budac, ciubăr, putină. 7 sn Cheag cu care se coagulează laptele. 8 sn Măsură de cheag care se pune la o budacă de lapte. 9 sf (Bot; reg) Năprasnică (Geranium robertianum).

ÎNCHEGĂTOR, -OARE, închegători, -oare, s. f., adj. 1. S. f. Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat. 2. S. f. (Bot.; reg.) Năprasnică (Geranium robertianum). 3. Adj. Care încheagă. – Închega + suf. -ător.

închegător adj. m., pl. închegători; f. sg. și pl. închegătoare

închegător adj. m., pl. închegători; f. sg. și pl. închegătoare

închegător adj. m., pl. închegători; f. sg. și pl. închegătoare

ÎNCHEGĂTOR adj. v. coagulant.

închegător adj. v. COAGULANT.