12 definiții pentru încartiruire
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ÎNCARTIRUIRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
ÎNCARTIRUIRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încartiruire sf [At: DA ms / V: ~cartiera~, ~cvartirare / Pl: ~ri / E: încartirui] Stabilire a locuințelor trupelor și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCARTIRUIRE, încartiruiri, s. f. Cartiruire. Sosirea, încartiruirea... s-au făcut repede, nici n-am știut cînd. SADOVEANU, O. VI 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCARTIRUIRE s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încartierare sf vz încartiruire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încvartirare sf vz încartiruire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARTIRUIRE s. f. v. încartiruire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
încartiruire s. f., g.-d. art. încartiruirii; pl. încartiruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încartiruire s. f., g.-d. art. încartiruirii; pl. încartiruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încartiruire s. f., g.-d. art. încartiruirii; pl. încartiruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCARTIRUIRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCARTIRUIRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
încartiruire, încartiruirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cartiruire
- Sosirea, încartiruirea... s-au făcut repede, nici n-am știut cînd. SADOVEANU, O. VI 271. DLRLC
-
etimologie:
- încartirui DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.