opțiuni
  • info
10 definiții pentru înalbăstrire

Explicative DEX

ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.

ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstri vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstri vb. IV] – În + albăstri.

înalbăstri [At: DLR ms / Pzi: ~resc / în- + albăstri) 1 vt A da unui obiect o culoare albastră mai intensă. 2-4 vir (Fig) (A avea) (a căpăta sau) a răspândi o lucire albastră. 5 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.

ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni albastru; p. ext. a se învineți (de mînie). Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. 2. A albăstri (3). (Atestat în forma înalbăstri) De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: înalbăstri vb. IV.

A ÎNĂLBĂSTRI ~esc tranz. A face să se înălbăstrească; a face să fie albastru. /în + a albastri

A SE ÎNĂLBĂSTRI mă ~esc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânăt (de mânie); a se învineți. /în + a albastri

Ortografice DOOM

!înălbăstri (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstresc, imperf. 3 sg. înălbăstrea; conj. prez. 3 să înălbăstrească

înălbăstri vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstresc, imperf. 3 sg. înălbăstrea; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbăstrească

Sinonime

ÎNĂLBĂSTRI vb. v. albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI vb. a (se) albăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (A ~ un obiect cu vopsea.)

Intrare: înalbăstrire
înalbăstrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalbăstrire
  • ‑nalbăstrire
  • înalbăstrirea
  • ‑nalbăstrirea
plural
  • înalbăstriri
  • ‑nalbăstriri
  • înalbăstririle
  • ‑nalbăstririle
genitiv-dativ singular
  • înalbăstriri
  • ‑nalbăstriri
  • înalbăstririi
  • ‑nalbăstririi
plural
  • înalbăstriri
  • ‑nalbăstriri
  • înalbăstririlor
  • ‑nalbăstririlor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înălbăstri, înălbăstrescverb

  • 1. reflexiv A deveni albastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albăstri mierii
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se învineți (de mânie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: învineți
      • format_quote Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A albăstri (4.). DLRLC
      sinonime: albăstri
      • format_quote De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
etimologie:
  • În + albăstri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.