7 definiții pentru împăunare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂUNARE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
ÎMPĂUNARE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împăunare sf [At: DEX / P: ~pă-u~ / Pl: ~nări / E: împăuna] 1-2 Așezare a penelor (de păun) la pălărie. 3 (Pex) Împodobire. 4 (Pex) Împestrițare. 5 (Fig) Fudulire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂUNARE, împăunări, s. f. Faptul de a se împăuna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împăunare (desp. -pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunării; pl. împăunări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împăunare (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunării; pl. împăunări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împăunare s. f. (sil. -pă-u-), g.-d. art. împăunării; pl. împăunări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPĂUNARE s. v. îngâmfare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: îm-pă-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
împăunare, împăunărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se împăuna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îngâmfare
etimologie:
- împăuna DEX '98 DEX '09