ÎMPĂRA (-ărez) I. vb. tr. 1 A pune în țeapă: Acum la treizeci de mii aproape de tîlhari pagîni el împărase (BD.-DEL.) ¶ 2 A aduce la cunoștința tuturor (printr’un semn înfipt în vîrful unui proțap sau unui par): Pierduse-un ceasornic Și... satul l-a ’mpărat prin vornic (SEV.). II. vb. refl. A se înțepa într’un par: de va intra dobitocul în vie... și... se va ~ în gard și va muri (PS.-SCH.) [lat. impalare].