14 definiții pentru împrietinit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRIETENI, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-.Var.: (reg.) împrietini vb. IV] – În + prieten.

ÎMPRIETINI vb. IV v. împrieteni.

împrieteni [At: (a. 1841) PANN, ap. GCR 362 / V: (înv) ~prieat~, ~priit~, ~ret~, ~tini / Pzi: ~nesc / E: în- + prieten] 1 vt A face pe cineva prieten cu altcineva Si: (înv) a împrietenoși (1), a împrietnici (1). 2 vr A deveni prieten cu cineva Si: (înv) a se împrietenoși (2), a se împrietnici (2).

ÎMPRIETENI, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-.Var.: (reg.) împrietini vb. IV] – În + prieten.

ÎMPRIETENI, împrietenesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Mai ales construit cu prep. «cu») A intra în legături de prietenie, a deveni prieten (cu cineva). Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51. ◊ Fig. În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371. – Variantă: împrietini (SADOVEANU, E. 7) vb. IV.

A ÎMPRIETENI ~esc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten

A SE ÎMPRIETENI mă ~esc intranz. A stabili relații de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten

împrietenésc (vest) și -inésc (est) v. tr. Fac prieten: nevoĭa îĭ împrietenise. V. refl. Mă fac prieten: cînele une-orĭ se împrietenește cu pisica. – În Trans. împret-. Vechĭ și -tnicesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împrieteni (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenesc, imperf. 3 sg. împrietenea; conj. prez. 3 împrietenească

împrieteni vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenesc, imperf. 3 sg. împrietenea; conj. prez. 3 sg. și pl. împrietenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPRIETENI vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)

ÎMPRIETENI vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)

A se împrieteni ≠ a se îndușmăni, a se învrăjbi

Intrare: împrietinit
împrietinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrietinit
  • ‑mprietinit
  • împrietinitul
  • împrietinitu‑
  • ‑mprietinitul
  • ‑mprietinitu‑
  • împrietini
  • ‑mprietini
  • împrietinita
  • ‑mprietinita
plural
  • împrietiniți
  • ‑mprietiniți
  • împrietiniții
  • ‑mprietiniții
  • împrietinite
  • ‑mprietinite
  • împrietinitele
  • ‑mprietinitele
genitiv-dativ singular
  • împrietinit
  • ‑mprietinit
  • împrietinitului
  • ‑mprietinitului
  • împrietinite
  • ‑mprietinite
  • împrietinitei
  • ‑mprietinitei
plural
  • împrietiniți
  • ‑mprietiniți
  • împrietiniților
  • ‑mprietiniților
  • împrietinite
  • ‑mprietinite
  • împrietinitelor
  • ‑mprietinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împrieteni, împrietenescverb

  • 1. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
    • format_quote figurat În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145. DLRLC
    • format_quote Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371. DLRLC
etimologie:
  • În + prieten DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.