îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

îmbăira v vz îmbăiera

ÎMBĂIERA (-baier) I. vb. tr. 1 A lega cu un baier ¶ 2 Ⓕ A înnădi, a lega, a înșira: în loc de a ~ cu anevoință... descrieri rău nemerite (ODOB.). II. vb. refl. Olten. 1 A se încheia la haină (VÎRC.) ¶ 2 A se lega, a se înnoda, chiotorile cămășii: cămășuța, cu care se îmbracă copilul mai întîiu, nu se îmbaieră (T.-BUD).

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăira (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

A ÎMBĂIERA îmbaier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.

îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbaieră

îmbăiera vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 3 sg. și pl. îmbaieră

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.