opțiuni
  • info

12 definiții pentru îmbăirare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăira vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăira vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIRA vb. I v. îmbăiera.

îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

îmbăira v vz îmbăiera

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăira (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

A ÎMBĂIERA îmbaier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbaieră

îmbăiera vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 3 sg. și pl. îmbaieră

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.

Intrare: îmbăirare
îmbăirare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăirare
  • ‑mbăirare
  • îmbăirarea
  • ‑mbăirarea
plural
  • îmbăirări
  • ‑mbăirări
  • îmbăirările
  • ‑mbăirările
genitiv-dativ singular
  • îmbăirări
  • ‑mbăirări
  • îmbăirării
  • ‑mbăirării
plural
  • îmbăirări
  • ‑mbăirări
  • îmbăirărilor
  • ‑mbăirărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbăiera, îmbaierverb

  • 1. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. DLRLC
    • format_quote figurat În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. DLRLC
etimologie:
  • În + baieră DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.