dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUCĂȚI, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

ÎMBUCĂȚI, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

îmbucăți vt [At: DA ms / Pzi: ~țesc / E: în- + bucăți] (Rar) A îmbucătăți.

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbucăți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, imperf. 3 sg. îmbucățea; conj. prez. 3 să îmbucățească

îmbucăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, imperf. 3 sg. îmbucățea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucățească

Intrare: îmbucățit

îmbucățit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmbucățit ‑mbucățit	îmbucățitul îmbucățitu‑ ‑mbucățitul ‑mbucățitu‑	îmbucățită ‑mbucățită	îmbucățita ‑mbucățita
nominativ-acuzativ	plural	îmbucățiți ‑mbucățiți	îmbucățiții ‑mbucățiții	îmbucățite ‑mbucățite	îmbucățitele ‑mbucățitele
genitiv-dativ	singular	îmbucățit ‑mbucățit	îmbucățitului ‑mbucățitului	îmbucățite ‑mbucățite	îmbucățitei ‑mbucățitei
genitiv-dativ	plural	îmbucățiți ‑mbucățiți	îmbucățiților ‑mbucățiților	îmbucățite ‑mbucățite	îmbucățitelor ‑mbucățitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.