6 definiții pentru îmbucățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUCĂȚI, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

ÎMBUCĂȚI, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

îmbucăți vt [At: DA ms / Pzi: esc / E: în- + bucăți] (Rar) A îmbucătăți.

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbucăți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, imperf. 3 sg. îmbucățea; conj. prez. 3 îmbucățească

îmbucăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățesc, imperf. 3 sg. îmbucățea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucățească

Intrare: îmbucățire
îmbucățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucățire
  • ‑mbucățire
  • îmbucățirea
  • ‑mbucățirea
plural
  • îmbucățiri
  • ‑mbucățiri
  • îmbucățirile
  • ‑mbucățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbucățiri
  • ‑mbucățiri
  • îmbucățirii
  • ‑mbucățirii
plural
  • îmbucățiri
  • ‑mbucățiri
  • îmbucățirilor
  • ‑mbucățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucăți, îmbucățescverb

etimologie:
  • În + bucăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.