8 definiții pentru zăbrelit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂBRELIT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.
ZĂBRELIT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
zăbrelit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 233 / V: (reg) ~lat, (rar) zeb~ / Pl: ~iți, ~e / E: zăbreli] (D. ferestre, uși etc.) 1 Care are zăbrele1 (1). 2 Închis cu zăbrele1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăbrelit, -ă adj. (despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. În spatele prăvăliilor erau... ganguri cu porți zăbrelite (GAL.). • pl. -ți, -te. /v. zăbreli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂBRELIT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. De amîndouă laturile porții grele, zăbrelite, în cîte o firidă în zid, pe o bancă de piatră, șezuseră pe vremuri arnăuții de pază. DUMITRIU, B. F. 118. Pe ferestruia zăbrelită dinspre asfințit pătrunseră razele lunii și vărsară o baltă de argint pe dușamelele negre. SADOVEANU, O. III 121. Harun-al-Rașid a trecut la altă ferestruică zăbrelită, de unde să poată urmări tot. CARAGIALE, P. 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂBRELIT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăbrelat, ~ă a vz zăbrelit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zebrelit, ~ă a vz zăbrelit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zebrelit a. cu zebrea: colivie zebrelită CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zăbrelit, zăbrelităadjectiv
- 1. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De amîndouă laturile porții grele, zăbrelite, în cîte o firidă în zid, pe o bancă de piatră, șezuseră pe vremuri arnăuții de pază. DUMITRIU, B. F. 118. DLRLC
- Pe ferestruia zăbrelită dinspre asfințit pătrunseră razele lunii și vărsară o baltă de argint pe dușamelele negre. SADOVEANU, O. III 121. DLRLC
- Harun-al-Rașid a trecut la altă ferestruică zăbrelită, de unde să poată urmări tot. CARAGIALE, P. 140. DLRLC
-
etimologie:
- zăbreli DEX '09 DEX '98 DLRM