ZĂBRELIT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. De amîndouă laturile porții grele, zăbrelite, în cîte o firidă în zid, pe o bancă de piatră, șezuseră pe vremuri arnăuții de pază. DUMITRIU, B. F. 118. Pe ferestruia zăbrelită dinspre asfințit pătrunseră razele lunii și vărsară o baltă de argint pe dușamelele negre. SADOVEANU, O. III 121. Harun-al-Rașid a trecut la altă ferestruică zăbrelită, de unde să poată urmări tot. CARAGIALE, P. 140.