zoală¹ sf [At: LB / Pl: ~le / E: nct] 1 (Îrg) Trudă (1). 2 (Reg; îe) A da o ~ A lucra superficial. 3 (Reg) Ceartă (1). 4 (Reg) Zâzanie¹ (9).

zoală sf (înv., reg.) Trudă. După atîta zoală-l cuprinse un somn (PER.). • pl. -e. /etimol. nec.

ZOALĂ, zoaie, s. f. (Regional) Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. După atîta zoală-l cuprinse un somn... de adormi ca mort. RETEGANUL, P. III 28. ♦ Ceartă, gîlceavă. În casa lui, în sfîrșit, vechea zoală cu slugile. SLAVICI, N. I 253.

ZOALĂ, zoale, s. f. (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. ♦ Ceartă, gîlceavă. [Pr.: zoa-]

zoală f. pl. lături din zeamă, de săpun. [Rus. ZOLA, cenușă, leșie].

1) zoálă f. col., pl. e (rut. bg. zolá, leșie. V. zoaĭe, zolesc). Nord. Zoĭ, lăturĭ.

2) zoálă f., pl. e (poate d. zoală 1, adică „spălătură, muncă”). Trans. Mold. Zbucĭum, trudă: în casa luĭ, vechea zoală cu slugile. (Slavicĭ). A da o zoală uneĭ trebĭ, a o face răpede.

ZOALĂ s. v. animozitate, caznă, ceartă, chin, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, efort, forțare, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, muncă, neînțelegere, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, vrajbă, zbatere, zâzanie.

zoală s. v. ANIMOZITATE. CAZNĂ. CEARTĂ. CHIN. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. EFORT. FORȚARE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MUNCĂ. NEÎNȚELEGERE. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. VRAJBĂ. ZBATERE. ZÎZANIE.

zoală (-le), s. f. – 1. Apă amestecată cu săpun. – 2. Lături, apă murdară. – Var. pl. zoaie, zoi, soi, sing. zoarcă. Sl., cf. bg., rus. zolá „leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der. zoli (var. zoi), vb. (a spăla cu leșie; a spăla prost rufele), din bg. zoljă, rut. zolyty (Candrea); zoit, adj. (spălat prost; murdărit; s. n., spălătură); zoios, adj. (murdar), cf. soios; zolniță, s. f. (cadă, vană; ciubăr), din pol. zolnica (Tiktin); zorcăi, vb. (Mold., a spăla prost). Zoală, s. f. (Trans., Mold., necaz; grijă), cu der. zoli, vb. (a freca, a amesteca; a munci din greu) este fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din pol. zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic).

ZOALĂ, zoale, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frămîntare. ♦ Ceartă, gîlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]

zoală, zoale, s.f. – 1. Muncă, trudă, osteneală, agoniseală: „N-am gândit în veci că oi ajunge să-mi vând zoala (gospodăria), da’ sărăcia te împinge la multe” (Anuța Petrean, 79 ani; Breb, 2013). 2. Necaz, grijă. – Et. nec. (MDA); probabil din zoală „leșie” (< ucr., rus. zola „leșie, cenușă”) (Scriban).