8 definiții pentru znamenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

znamenie sf [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) ~nă, snamenă, snami / S și: sn~ / Pl: ~ii / E: slv знамєни] 1 (Înv) Faptă ieșită din comun Si: minune. 2 (Mun; Dob) Om (copil) slab, pipernicit (și foarte urât). 3 (Reg) Om ieșit din minți. 4 (Olt; Mun) Arătare (24). 5 (Olt; Mun) Monstru (1).

znamenie s.f. 1 (reg.) Om (mai ales copil) slab și pocit; pocitanie. ♦ Arătare, monstru. 2 (înv.) Faptă însemnată, ieșită din comun; minune. • pl. -ii. g.-d. -iei. și snamenie, snamină s.f. /<slav. знаменнѥ.

znaménie f. (vsl. znameniĭe). Cor. Semn.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZNAMÉNIE s. v. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie.

znamenie s. v. HÎDOȘENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. URÎCIUNE. URÎȚENIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZNAMÉNIE, znaménii, s. f. (Înv.) Semnal. (din sl. znamenije)

Intrare: znamenie
znamenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.