5 definiții pentru ziduire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ziduire sf [At: MAIOR, IST. 203/13 / Pl: ~ri / E: zidui] (Trs; înv) 1-2 Zidire (1-2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 Întemeiere. 7 Formare (1) . 8 Zidire (8). 9 (Pex) Rang. 10-12 (Rel) Zidiri (10-12). 13 Ziditură (2). 14 Zidire (14). 15 Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).
ZIDUI, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A ZIDUI ~iesc tranz. rar A închide cu un zid (de jur împrejur). /zid + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zidui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiesc, 3 sg. ziduiește, imperf. 1 ziduiam; conj. prez. 1 sg. să ziduiesc, 3 să ziduiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zidui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiesc, imperf. 3 sg. ziduia; conj. prez. 3 sg. și pl. ziduiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |