2 definiții pentru zgurnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scornésc v. tr. (d. corn, adică „sun din corn ca să speriĭ vînatu, și decĭ să-l fac să ĭasă la iveală”, ca și zbucĭum din bucium; it. cornare, fr. corner. D. rom. vine bg. korny și skornuvam, rut. skornĭati, id.). Stîrnesc, fac să ĭasă ca să scape: a scorni vînatu. Născocesc, inventez (o minciună, o lege, o modă, o mașină). V. refl. A se stârni (o vorbă, o furtună). – În vest zgornesc (infl. poate de izgonesc), scornesc, scot din culcuș, alung, strig, chem de pe unde era ascuns: șĭ-a zgornit surorile, a adus pisica și s’a pus la pîndă (VR. 1911, 4, 10). Și zgurnesc (Cp. cu Dac. 2, 631 și 3, 657).

Intrare: zgurnit
zgurnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgurnit
  • zgurnitul
  • zgurnitu‑
  • zgurni
  • zgurnita
plural
  • zgurniți
  • zgurniții
  • zgurnite
  • zgurnitele
genitiv-dativ singular
  • zgurnit
  • zgurnitului
  • zgurnite
  • zgurnitei
plural
  • zgurniți
  • zgurniților
  • zgurnite
  • zgurnitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)