31 de definiții pentru zgrepțăna zgrepțura zgrepțena zgrepțâna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.

zgrepțăna [At: MARIAN, O. I, 152 / V: (reg) ~țena (Pzi: zgrepțenez), ~țâna, ~țora, ~țura, ~păna, ~eap~, zgremț~, ~emțâna, ~euț~, zgrăp~, zgrip~, zgripțena, zgripțora (S și: sgripțora) / Pzi: zgreapțăn / E: z- + grepțăna cf zgripțor] (Reg) 1-2 vi A zgâria (1-2). 3 vr A se scărpina (1). 4 vr (Reg; îf zgremțăna) A-și smulge părul. 5 vr A se cățăra (1).

ZGREPȚĂNÁ, zgreapțăn, vb. I. (Și în forma zgrepțena) 1. Intranz. A rîcîi, a zgîria. La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447. Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49. Vulpea zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187. ◊ Fig. Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190. ◊ Refl. A se scărpina. Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443. 2. Refl. A se cățăra, a se urca (pe ceva). Nu vezi ce e la dreapta, la stingă; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. PETRESCU, Î. II 35. Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214. – Prez. ind. și: zgrepțăn (ȘEZ. III 187). – Variante: zgrepțená, zgrepțîná (C. PETRESCU, O. P. II 112) vb. I.

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțená vb. I] – V. grăpțăna[1].[1]

  1. [1]Grăpțăna nu figurează în DLRM. — gall

A ZGREPȚĂNÁ zgreápțăn pop. 1. intranz. (despre animale) A zgâria un obiect cu ghearele, cu labele sau cu unghiile, producând un zgomot supărător. Mâța zgreapțănă la ușă. 2. tranz. (terenuri, pământ) A ara rău, scormonind numai la suprafață. /Orig. nec.

A SE ZGREPȚĂNÁ mă zgreápțăn intranz. pop. 1) A se freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime); a se scărpina. 2) A se ridica cu greu în sus făcând uz de mâini, de labe sau de gheare; a se cățăra. 3) A se apuca strâns cu ghearele, cu mâinile sau cu labele; a se agăța; a se anina; a se prinde. /Orig. nec.

zgrăpțăna v vz zgrepțăna

zgreapțăna v vz zgrepțăna

zgremțăna v vz zgrepțăna

zgremțâna v vz zgrepțăna

zgrepțâna v vz zgrepțăna

zgrepțena v vz zgrepțăna

zgrepțora v vz zgrepțăna

zgrepțura v vz zgrepțăna

zgreuțăna v vz zgrepțăna

zgripțăna v vz zgrepțăna

zgripțena v vz zgrepțăna

zgripțora v vz zgrepțăna

ZGREPȚENÁ vb. I v. zgrepțăna.

ZGREPȚÎNÁ vb. I v. zgrepțăná.

ZGREPȚENÁ vb. I. v. zgrepțăna.

sgrepț(or)à (sgripțăna) v. Mold. a se cățăra. V. sgripțor.

grápșin (mă), a grăpșina v. refl. (d. grapă. Cp. și germ. grapsen, a. î.). Mold. Mă agăț, mă cațăr, mă prind suindu-mă: caiĭ se grapșină pe scărĭ de bolovanĭ (Vlah. Rom. Pit., 221, vorbind de munțiĭ Neamțuluĭ). Mă grápțăn, grăpțănát; și mă zgrépțăn, se zgreapțănă, să se zgrépțene, zgrepțănat; mă zgrépțur, -at. V. și gripțur, s. m.

zgrépțăn (mă), și zgrépțur, V. grapșin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene

zgrepțăná vb., ind. prez. 1 sg. zgreápțăn, 3 sg. și pl. zgreápțănă; conj. prez. 3 sg. și pl. zgrépțene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGREPȚĂNÁ vb. v. agăța, atârna, prinde, râcâi, scarpina, spânzura, suspenda, zgâria.

zgrepțăna vb. v. AGĂȚA. ATÎRNA. PRINDE. RÎCÎI. SCĂRPINA. SPÎNZURA. SUSPENDA. ZGÎRIA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. ~ (creație expresivă; cf. sl. greti, grebsti = a scurma, ngr. γρατσουνίζω = a zgâria, germ. grapsen)

sgrepțăná (-eápțăn, -át), vb.1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.

Intrare: zgrepțăna
zgrepțăna1 (conj.3 -rep-) verb grupa I conjugarea I
verb (VT38)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțăna
  • zgrepțănare
  • zgrepțănat
  • zgrepțănatu‑
  • zgrepțănând
  • zgrepțănându‑
singular plural
  • zgreapțănă
  • zgrepțănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrepțăn
  • zgreapțăn
(să)
  • zgrepțăn
  • zgreapțăn
  • zgrepțănam
  • zgrepțănai
  • zgrepțănasem
a II-a (tu)
  • zgrepțeni
(să)
  • zgrepțeni
  • zgrepțănai
  • zgrepțănași
  • zgrepțănaseși
a III-a (el, ea)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgrepțene
  • zgrepțăna
  • zgrepțănă
  • zgrepțănase
plural I (noi)
  • zgrepțănăm
(să)
  • zgrepțănăm
  • zgrepțănam
  • zgrepțănarăm
  • zgrepțănaserăm
  • zgrepțănasem
a II-a (voi)
  • zgrepțănați
(să)
  • zgrepțănați
  • zgrepțănați
  • zgrepțănarăți
  • zgrepțănaserăți
  • zgrepțănaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgrepțene
  • zgrepțănau
  • zgrepțăna
  • zgrepțănaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțura
  • zgrepțurare
  • zgrepțurat
  • zgrepțuratu‑
  • zgrepțurând
  • zgrepțurându‑
singular plural
  • zgrepțură
  • zgrepțurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrepțur
(să)
  • zgrepțur
  • zgrepțuram
  • zgrepțurai
  • zgrepțurasem
a II-a (tu)
  • zgrepțuri
(să)
  • zgrepțuri
  • zgrepțurai
  • zgrepțurași
  • zgrepțuraseși
a III-a (el, ea)
  • zgrepțură
(să)
  • zgrepțure
  • zgrepțura
  • zgrepțură
  • zgrepțurase
plural I (noi)
  • zgrepțurăm
(să)
  • zgrepțurăm
  • zgrepțuram
  • zgrepțurarăm
  • zgrepțuraserăm
  • zgrepțurasem
a II-a (voi)
  • zgrepțurați
(să)
  • zgrepțurați
  • zgrepțurați
  • zgrepțurarăți
  • zgrepțuraserăți
  • zgrepțuraseți
a III-a (ei, ele)
  • zgrepțură
(să)
  • zgrepțure
  • zgrepțurau
  • zgrepțura
  • zgrepțuraseră
verb (VT23)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțena
  • zgrepțenare
  • zgrepțenat
  • zgrepțenatu‑
  • zgrepțenând
  • zgrepțenându‑
singular plural
  • zgreapțenă
  • zgrepțenă
  • zgrepțenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgreapțen
  • zgrepțen
(să)
  • zgreapțen
  • zgrepțen
  • zgrepțenam
  • zgrepțenai
  • zgrepțenasem
a II-a (tu)
  • zgrepțeni
  • zgreapțeni
(să)
  • zgrepțeni
  • zgreapțeni
  • zgrepțenai
  • zgrepțenași
  • zgrepțenaseși
a III-a (el, ea)
  • zgreapțenă
  • zgrepțenă
(să)
  • zgrepțene
  • zgreapțene
  • zgrepțena
  • zgrepțenă
  • zgrepțenase
plural I (noi)
  • zgrepțenăm
(să)
  • zgrepțenăm
  • zgrepțenam
  • zgrepțenarăm
  • zgrepțenaserăm
  • zgrepțenasem
a II-a (voi)
  • zgrepțenați
(să)
  • zgrepțenați
  • zgrepțenați
  • zgrepțenarăți
  • zgrepțenaserăți
  • zgrepțenaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreapțenă
  • zgrepțenă
(să)
  • zgrepțene
  • zgreapțene
  • zgrepțenau
  • zgrepțena
  • zgrepțenaseră
zgrepțâna verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțâna
  • zgrepțânare
  • zgrepțânat
  • zgrepțânatu‑
  • zgrepțânând
  • zgrepțânându‑
singular plural
  • zgrepțână
  • zgrepțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgrepțân
(să)
  • zgrepțân
  • zgrepțânam
  • zgrepțânai
  • zgrepțânasem
a II-a (tu)
  • zgrepțâni
(să)
  • zgrepțâni
  • zgrepțânai
  • zgrepțânași
  • zgrepțânaseși
a III-a (el, ea)
  • zgrepțână
(să)
  • zgrepțâne
  • zgrepțâna
  • zgrepțână
  • zgrepțânase
plural I (noi)
  • zgrepțânăm
(să)
  • zgrepțânăm
  • zgrepțânam
  • zgrepțânarăm
  • zgrepțânaserăm
  • zgrepțânasem
a II-a (voi)
  • zgrepțânați
(să)
  • zgrepțânați
  • zgrepțânați
  • zgrepțânarăți
  • zgrepțânaserăți
  • zgrepțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgrepțână
(să)
  • zgrepțâne
  • zgrepțânau
  • zgrepțâna
  • zgrepțânaseră
zgrepțăna2 (conj.3 -reap-) verb grupa I conjugarea I
verb (VT26)
Conjugare nerecomandată.
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgrepțăna
  • zgrepțănare
  • zgrepțănat
  • zgrepțănatu‑
  • zgrepțănând
  • zgrepțănându‑
singular plural
  • zgreapțănă
  • zgrepțănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgreapțăn
  • zgrepțăn
(să)
  • zgreapțăn
  • zgrepțăn
  • zgrepțănam
  • zgrepțănai
  • zgrepțănasem
a II-a (tu)
  • zgreapțăni
(să)
  • zgreapțăni
  • zgrepțănai
  • zgrepțănași
  • zgrepțănaseși
a III-a (el, ea)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgreapțăne
  • zgrepțăna
  • zgrepțănă
  • zgrepțănase
plural I (noi)
  • zgrepțănăm
(să)
  • zgrepțănăm
  • zgrepțănam
  • zgrepțănarăm
  • zgrepțănaserăm
  • zgrepțănasem
a II-a (voi)
  • zgrepțănați
(să)
  • zgrepțănați
  • zgrepțănați
  • zgrepțănarăți
  • zgrepțănaserăți
  • zgrepțănaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgreapțănă
(să)
  • zgreapțăne
  • zgrepțănau
  • zgrepțăna
  • zgrepțănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgrepțăna zgrepțura zgrepțena zgrepțâna

  • 1. popular intranzitiv A zgâria, a râcâi (cu ghearele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: râcâi zgâria 4 exemple
    exemple
    • La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447.
      surse: DLRLC
    • Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49.
      surse: DLRLC
    • Vulpea... zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187.
      surse: DLRLC
    • figurat Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A se scărpina.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A ara la suprafață, a zgâria pământul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
  • 2. popular reflexiv A se cățăra, agățându-se cu ghearele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Nu vezi ce e la dreapta, la stînga; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. PETRESCU, Î. II 35.
      surse: DLRLC
    • Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se agăța, a se prinde de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214.
        surse: DLRLC

etimologie: