ZEPELIN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. [Scris și: zeppelin] – Din germ. Zeppelin.

zepelin sn [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (rar) țe~ / Pl: ~e / E: fr zeppelin, ger Zeppelin] Navă aeriană din metal, de formă cilindrică, cu secțiunea circulară sau ovală și cu extremitățile alungite, prevăzută cu o nacelă pentru călători și echipată cu mijloace proprii de propulsie și de deplasare în orice direcție Si: dirijabil (2).

zepelin s.n. (nav.) Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, cu schelet metalic, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decît aerul; dirijabil. Zepelinul fumuriu s-a pierdut în albastrul cerului (PER.). • pl. -e. și (pop.) țepelin s.m. /<germ. Zeppelin, fr. zeppelin; cf. nm. pr. Ferdinand von Zeppelin, inventator german.

ZEPELIN, zepeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă, de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen. [Var.: țepelin s. n.] – Germ. Zeppelin.

ZEPELIN s.n. Balon dirijabil de mari dimensiuni, cu un înveliș rigid de metal și cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen. [Var. țepelin s.n., var. (după alte surse) zeppelin s.n. / < germ. Zeppelin, cf. Ferdinand von Zeppelin – numele inventatorului].

țepelin sn vz zepelin

ZEPPELIN, zeppeline, s. n. Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, construită din metal, cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul; dirijabil. – Din germ. Zeppelin.

ȚEPELIN s. n. v. zeppelin.

ȚEPELIN, s. n. v. zepelin.

ȚEPELIN s.n. v. zepelin.

ZEPPELIN / ZEPPELIN [ȚE-PE-] s. n. dirijabil de mari dimensiuni, cu un înveliș rigid de metal și cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen. (< germ. Zeppelin)

ZEPPELIN ~e n. Dirijabil mare (cu înveliș de metal), umplut cu hidrogen sau cu un alt gaz mai ușor decât aerul. [Acc. și zeppelin] /<germ. Zeppelin

țepelin n. dirijabil german, inventat de contele Zeppelin.

zeppelin n. V. țepelin.

zepelin (dirijabil) s. n., pl. zepeline

!zepelin (dirijabil) s. n., pl. zepeline

Zeppelin (inventatorul dirijabilului) [z pron. germ. ț] s. propriu

zeppelin / zeppelin s. n. [z pron. germ. ț], pl. zeppeline / zeppeline

zeppelin/zeppelin s. n. [z pron. germ. ț], pl. zeppeline/zeppeline

ZEPELIN s. (AV.) dirijabil.

ZEPPELIN s. v. dirijabil.

ZEPPELIN aerostat dirijabil, de mari dimensiuni, având un schelet rigid, în general metalic, și numeroase compartimente umplute cu un gaz mai ușor decât aerul (hidrogen, heliu etc.).